Cugetări
Despre drumul tău în viaţă
Majoritatea părinţilor vor pentru copiii lor ce e mai bun. Asta ni se spune încă de mici. Dar cum eu sunt un nonconformist convins, nu pot spune că ce îmi zice mama, bunica, mătuşa, pisica e neapărat cel mai bine pentru mine.
Să luăm un exemplu clasic: mama te vrea medic, tata avocat şi bunica preot. DAR TU? Câţi dintre noi ne hotărâm în proporţie de 100% viitorul? Ştiu o mulţime de persoane cu pasiune şi talent pentru muzică sau pictură dar care nu studiază aceste domenii din diferite motive: mama spune că nu e bine, facultatea de arte e prea departe, „ai mei mă vor judecător”, „cu asta nu există un viitor” etc. Dar oare de ce? De ce nu există un viitor cu o carieră în muzică de exemplu? Nu trebuie să fim Lady Gaga, Rihanna sau Eminem pentru a face o carieră în muzică, spre exemplu. Pentru că a face muzică în viaţă, cel puţin pentru mine, nu înseamnă a avea 500 de milioane de vizualizări pe YouTube (Justin Bieber) şi aşa mai departe. Pentru că poate un artist care are pe Youtube 5000 de vizualizări are o piesă care mă impresionează mai mult decât cea cu sute de milioane.
Şi atunci, de ce să nu aibă viitor o carieră ca artist? Nu cred că nu ar putea garanta pâinea.
În altă ordine de idei, câţi dintre noi urmăm cariera dorită de noi (nu neapărat în muzică sau pictură)? Acea carieră pe care o avem în minte de la 10-12 ani? Sau mai bine zis, câţi nu ne schimbăm opţiunea în ultimul an de liceu? Dar, oare de ce? Care sunt acei factori care ne îndeamnă spre a nu ne urma visul?
Read Full Post | Make a Comment ( 2 so far )Răspunsul unei cugetări
În februarie scriam articolul acesta. Dacă nu l-aţi citit, vă invit să o faceţi, pentru că articolul de azi e continuarea sau poate, răspunsul întrebărilor celuilalt.
Întrebam atunci care este rolul fiecăruia dintre noi, încercam să lămuresc dacă viaţa este o condiţie suficientă şi pentru a fi, nu doar pentru a exista. Defapt, totul a pornit de la un citat aflat în Sighişoara, care spune: “Viaţa este o condiţie necesară pentru a exista dar insuficientă pentru a fi. Fă-ţi datoria şi vei afla cine eşti!”
Am dezbătut atunci subiectul şi personal, am ajuns la concluzia că viaţa e într-adevăr condiţia pentru a exista, nu e însă suficientă pentru a fi. Suntem cei care ne dorim acest lucru. Cei care vrem cu adevărat să aflăm care e acea datorie pe care o avem. Probabil că atunci când o vom descoperi şi o vom îndeplini, vom fi!
Am descoperit recent că pe acelaşi zid, pe spate, se află un alt citat:
„Putem anticipa bucuriile Raiului doar exersându-le aici, pe Pământ!”
Acesta este textul celui de-al doilea citat. Să fie oare răspunsul întrebărilor ridicate de precedentul? Atunci, cum am putea anticipa acele bucurii? Iar dacă nu le putem anticipa, cum le-am putea exersa? Personal, tind să cred că avem totuşi multe de înţeles şi din acest citat. Eu văd acel Rai, dacă există, ca fiind ceva (nu reuşesc să îmi dau seama dacă e loc, stare de spirit…) unde fiecare dintre noi e fericit, fiind liber. Adică aşa cum şi-a dorit şi poate nu a putut fi aici, în viaţă.
Cele mai sincere lucruri în viaţă sunt sentimentele (curate). Aceasta este, zic eu, cheia dezlegării acestui citat. Bucuriile Raiului sunt, probabil, sentimentele pe care le-am dori acum şi probabil, nu le primim. Iar dacă mergem după zisele citatului de mai sus, pentru a fi fericiţi, ar trebui să exersăm aceste bucurii (sentimente) acum, în viaţă. Cred că aceasta este, deci, marea datorie a fiecăruia dintre noi. Să oferim sentimente curate celor care le doresc. Dacă noi oferim şi nouă ni se oferă, vom trăi într-un echilibru armonios şi astfel vom fi, nu vom exista doar!
Trăiţi-vă viaţa, bucuraţi-vă de ea, dar mai ales, simţiţi-o!
Read Full Post | Make a Comment ( 4 so far )Visul unei nopţi de (primă)vară
Nu îmi vine să cred ca suntem deja în mai. Vai, am intrat în a cincea lună din 2011, imediat suntem la jumătate. Chiar dacă primăvăra asta pentru mine nu a fost rea, să zicem că a fost chiar ok, pentru că mi-am împlinit două dorinţe. Una dintre ele o aveam de anul trecut, am muncit pentru a mi-o îndeplini (a nu se înţelege munci de câmp :)) ) iar cealalta s-a împlinit din întâmplare. Doar că mult mai iubesc eu întâmplarea aia:x şi tot ce a adus ea:)
Ca în fiecare primăvară, am o oarecare stare de nostalgie. Anul acesta termin a IX-a, termin primul an de liceu. Sincer, nu îmi vine să cred. E atât de ciudat că a trecut aşa repede primul an de liceu, mi-e oarecum frică să mă gândesc că vine vara. O aştept atât de mult încât mi-e frică să nu iasă aşa cum îmi doresc eu. Aveţi planuri pe vacanţa?
Read Full Post | Make a Comment ( 4 so far )Revenire!
52 de zile… Mi se pare enorm de mult, aproape două luni în care nu am mai scris nimic pe blog. Dacă s-a întrebat cineva vreodată, nu, nu lipsa de chef sau plictiseala m-au împiedicat să scriu ci lipsa de timp. Am avut fericita ocazie să particip şi anul acesta la Naţionala de Geografie iar acest lucru mi-a acaparat tot timpul. Însă mai devreme sau mai târziu, tot aici ajung, în faţa tastaturii, scriind pe blog. Sună poate banal dar e foarte important pentru mine să văd că deşi activitatea mea a scăzut enorm, până la zero în ultimele săptămâni, numărul vizualizărilor a scăzut foarte puţin. Numărul în sine nu contează, nu este motivul pentru care lucrez la acest blog, este însă oglinda muncii mele şi a altora, care au contribuit la Cody’s Blog.
În curând vine vara, mai este aproximativ o lună până când acest blog va împlini un an. Mai exact, pe 1 iunie. Fiindcă mai este foarte puţin, vreau să vă propun de acum să veniţi cu idei pentru un concurs sau ceva mai special cu ocazia împlinirii unui an:). Aştept propunerile voastre pe e-mail: my_electricpoint@yahoo.com sau la pagina de Contact!
Pentru început, să veem ce lucruri mărunte am mai schimbat în timpul în care am lipsit şi în care voi aţi plâns enorm de mult (ce bine-ar fi fost să fie aşa :)) )… Am modificat date în pagina de Contact, am reînceput să postez filme în pagina cu Filme, aveţi ca banner numele de facebook şi am adăugat o ghicitoare interesantă în pagina Ghici. Vă invit să o rezolvaţi prin comentarii la acea pagină.
Totodată, sper ca Vlady să revină curând cu Detaliul Vieţii, stilul lui e de neegalat.
Orice idei sunt bine-venite, le aştept şi le îmbăţişez, numai să vina:)). Până una-alta, să ne bucurăm de primăvară!
V-am pupat, Călin Cociş.
Read Full Post | Make a Comment ( None so far )Pentru un suflet care ştie să iubească
Pentru toţi cei care ştiu sau vor să iubească, pentru toţi cei care au sentimente, pentru toţi cei care ştiu ce înseamnă prietenia, dorinţa, iubirea, VIAŢA, recomand videoclipul de mai jos!
Nu uitaţi – Trust The Love!
PS: Fiindcă acesta este articolul cu numărul 100, vreau să vă mulţumesc pentru că vizitaţi şi citiţi acest blog. MULŢUMESC!
Read Full Post | Make a Comment ( 4 so far )
« Intrări anterioare
M-am mutat pe www.calincocis.ro !!! 