Tristeţea, una dintre bolile sufletului

Posted on 28 Iulie 2010. Filed under: Cugetări, Trust The Love |

De câte ori nu te-ai simţit trist? De câte ori nu ai avut impresia că nimic nu mai contează pentru tine? Că nimic nu mai are rost? Că totul s-a terminat? Cu siguranţă de multe ori dar niciodată nu te gândeşti că poate mâine, poate chiar atunci, ceva îţi poate schimba şi îţi va schimba brusc acel drum de tristeţe pe care îl vezi fără întoarcere. În acele momente, simţi că nimic nu mai are rost, te gândeşti că nimic nu mai contează, nu are rost să o mai faci şi pe aia, oricum ceva nu ţi-a reuşit. Dar acel ceva, acel lucru pentru care tu te simţi trist/ă este poate acelaşi lucru care odată, poate mai devreme, poate mai târziu te va bucura. Dacă azi cineva drag a plecat de lângă tine, eşti trist dar poate mâine se va întoarce şi vei fi din nou fericit. Deci, asta înseamnă că odată ai fost trist din acea cauză, acum eşti fericit. Chiar imens de fericit poate. Şi tocmai deasta, trebuie să ne gândim că nimic nu trebuie să ne umbrească viaţa de zi cu zi, doar aşa vom putea fi pe deplin fericiţi. DA! Fericirea! Acel cuvânt pe care toată lumea îl rosteşte, dar puţini ştiu, poate nici tu, poate nici eu nu ştiu ce înseamnă cu adevărat şi ce simţi când eşti fericit. Stări de fericire am avut mulţi, am avut toţi, mai multe sau mai puţine. Dar ştim noi că au fost într-adevăr ceea ce credem noi că au fost? Ştim noi că daca suntem fericiţi, tristeţea nu îşi poate face loc în sufletul nostru? Sau mai bine zis, ştim noi ce este fericirea? Dar ştim ce este tristeţea?

Anunțuri

Make a Comment

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

11 răspunsuri to “Tristeţea, una dintre bolile sufletului”

RSS Feed for M-am mutat pe www.calincocis.ro !!! Comments RSS Feed

prEa adevarat din tot Ce ai scris … ;*

EsTe PrEa AdEVaRaT cE Ai scrIs AkOL CAlY….mAcAr CnV sImTe SeNtImEnTele UnOrA…bV cAlY

Multumesc pentru ce ai scris. Te mai astept pe blog.

OKE.o sa mai intru sa iti vizitez si celelalte noutati.pana atunci….multa fericire ca e necesara…^_^

Multumesc, la fel si tie.

Tristetea prin secolele 5-6 a facut parte din lista pacatelor, poate suna ciudat insa asa este….se gasea alaturi de trufie, minciuna si altele de genul.Poate multi nu-i gasesc aici locul, insa iubirea de viata ar trebui sa zamisleasca in fiecare, iar tristetea macina orice farama de „lumina” si viata noastra devine asemenea unui tunel la care nu mai vedem sfarsitul si astfel nu ne putem bucura de lumina.Multi dau vina pe viata pentru ca au acest sentiment…de ce oare cautam mereu o vina straina de noi? tristetea este intr-adevar o boala a sufletului , o boala a noastra….ce ne poate aduce uneori sfarsitul inainte de vreme. Asa cum afirma si Scarlet din „Pe aripile vantului”, in incheierea romanului, iar cei care l-au citit pot vedea ca si eroina a fost atinsa de tristete, insa cu un optimist ce ar trebui sa fie caracteristic tuturor, a spus „Tomorrow is another day” („Maine este o alta zi”).
Pe de alta parte daca simti ca nu mai ai pentru ce trai…gandestete ca te trezesti si traiesti si astazi tocmai „pentru ca inca nu ai vazut un melc sa zboare!”(Emil Cioran):D.

Da, ai dreptate. Mereu exista un motiv pentru care sa continuam. Multumesc pentru comentariu.!

postarea asta e cea mai frumoasa din blogul tau. sincer. imi place foarte mult. felicitari pentru ce ai scris!

Mereu trebuie sa invatam sa ne bucuram de viata si astfel sa gasim mereu inca un motiv pentru a trai, pentru a ne simti fericiti.

Sa fii fericit! :*

[…] Tristeţea, una dintre bolile sufletului […]


Where's The Comment Form?

Liked it here?
Why not try sites on the blogroll...

%d blogeri au apreciat asta: